De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ştiinţele economice s-au dezvoltat pentru cercetarea activităţilor economice, a legilor dezvoltării economice şi pentru suportul ştiinţific al deciziilor care trebuie luate de către stat sau de către unităţile economice.

Ştiinţele economice se împart de regulă în două domenii: economie politică şi economia afacerilor.

Economia politică cercetează toate relaţiile economice din domeniul microeconomiei, ca rezultat al deciziilor raţionale ale actorilor individuali (familii, firme) şi din domeniul macroeconomiei, ca rezultat al interacţiunii sistematice a tuturor agregatelor unei economii (cererea agregată, investiţiile, nivelul preţului).

Economia afacerilor cercetează comportamentul unei unităţi economice, a unei firme, în condiţiile existenţei posibilităţilor şi materiilor prime limitate.

Adam Smith care în anul 1776 a publicat cartea „An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations“ este considerat fondatorul ştiinţelor economice moderne. In această carte el a criticat mercantilismul care a predominat până în acel moment. Opera sa s-a răspândit în Marea Britanie si SUA şi expima pentru prima dată ideea unei noi direcţii ştiinţifice, pentru cercetarea activităţilor economice. Smith a implementat în mod special ideile deja existente ale lui Montesquieu despre separarea puterilor şi ideile istoricului David Hume despre motivele umane şi depre proceduri.

Economia modernă se bazează pe cercetările şi publicaţiile lui John Maynard Keynes care în opera sa controversată „The Economic Consequences of the Peace“ a criticat plăţile reparatorii oferite economiei Germaniei după primul război mondial. Mai presus de toate, teoria sa generală a ocupaţiei forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor a dominat discuţiile despre macroeconomie de-a lungul mai multor secole.

Alături de această economie orientată înspre cerere, de tip keynesian, în a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a răspândit şi a fost recunoscută o orientare înspre ofertă, monetarismul, care a aparţinut economistului Milton Friedman. În domeniul politicii economice, aceste punte de vedere orientate înspre ofertă au fost puse în aplicare de către Margaret Thatcher în Anglia, sub numele de Thatcherismus şi de preşedintele american Ronald Reagan, sub numele de Reaganomics.

În domeniul ştiinţelor economice se porneşte în prezent de la ideea că nevoile oamenilor sunt teoretic nelimitate. Deoarece mijloacele prin care aceste nevoi pot fi satisfăcute sunt totuşi limitate, în mod inevitabil nu pot fi satisfăcute toate nevoile. Bunurile destinate satisfacerii acestor nevoi sunt limitate, economia trebuie să ţină cont de acest lucru şi să folosească în mod optim bunurile disponibile.